Citeam postarile lui Dobrovolschi...Cred ca e singurul om pe care-l pot invidia.Si o fac cu patos...
Sa ai numai tu 3 luni vacanta ma!!!
Imi e dor acum cand imi amintesc de verile alea cu multe zile dormite dupa amiaza , cand nimeni nu-ti facea program , cand faceai strict ce aveai chef si nu duceai grija banilor pe care acum ii vrei sa fie cat mai multi...
Am muncit 1 an intreg , 1 an cu multe de facut , 1 an cu ceva realizari , dar am simtit cumva nevoia de putina odihna...Nu s-au putut cumula decat 7.
3 din aste zile le-am hoinarit prin vama.Da , e vorba de acea vama pe care sunt convins ca multi o stiu si foarte putini o inteleg. Ma trezesc...ma tarasc spre plaja , timpul curge incet , nu-mi dau seama daca e ori ba galagie.In stanga mea la "Barba Neagra" pline de praf zac mesele triste , peste care , s-au varsat cu o noapte inainte stropi de bere , saliva , matreatza , si invocari ale necuratului...
In dreapta mea , niste shaormisti se cearta cu doua fatuci care-si vind bijuteriile si esarfele "hand made". Continui sa ma deplasez paralel cu un caine care parca vreaa sa-mi arate calea cea dreapta catre acel expresso de care aveam atata nevoie...
Abia pot respira , ma opresc o clipa , imi acopar capul cu tricoul , iar acel caine paseste dinaintea mea pe nisip.Parca impuscat , se tranteste langa un card de stuf si scoate limba.Incep sa simt nisipul.Pasesc atent ca sa nu calc pe caine si dupa ceva pasi mi se infatiseaza acele doua fatuci cu ale lor bijuterii din lemn pictat cu grija.
Mi-am dat seama ca pentru mine timpul curgea atat de incet...m-am lasat pierdut pe nisip privind la mare
Am incercat sa-mi mai aduc aminte lucruri.Era imposibil.
Jumatate din oamenii din jurul meu imi semanau , iar asta m-a facut sa ma simt Guliver.Am repetat scena asta si in zilele ce au urmat , doar ca decorul a fost animat altfel.Numai acel caine era tot timpul langa gardul de stuf , iar eu am fost nevoit sa pasesc atent.Acum asta era singurul animal pe care-l invidiam.Sa ai numai tu vacanta toata viata mah!! Doi nemernici : Dobrovolschi si cainele.
Nu aratam penibil pentru nimeni , nu suparasem pe nimeni pentru ca mi-am pierdut mintile cu o noapte inainte , cineva imi ducea lipsa si ma iubea de departe , nu trebuia sa mai fiu protocolar cu nimeni , nu trebuia sa raspund la telefon nu trebuia sa fiu nici macar curat cu camasa calcata.
M-am lasat intr-o nepasare perpetua , am gandit lenes si am injurat cand a trebuit sa plec spre casa. Factor limitativ : timpul!
La mai mult concediu!Toata stima!
