God on wheels

      In cautarea unui crampei de liniste, ma smulg din mizeria bicolora a orasului si petrec drumul catre Tara Moldovei. Un taram frumos, cu oameni care-si dau saracia materiala la schimb cu credinta lor in Dumnezeu. Cu fruntea ridicata catre cer sau icoane, iar ochii…  Sunt ochi in care le citesti deopotriva si tristetea si bucuria vietii.

  Ajung cu mintea plina de ganduri la hotarul Sucevei, resimtind repede aerul de toamna, putin rece si mirosul de cocean ars si mirosul dulceag de balega. Satele intinse de-a lungul soselei sunt parca pregatite de o perioada in care, banuiesc eu, lumea de la sat procreaza. Dupa ce barbatul trage vinul dupa culesul viei, dupa ce gusta licoarea magica a cazanului pus la fiert, plin de perje scofalcite, iar borhotul i se urca la cap infierandu-l cu o dorinta aproape animalica sa-si iubeasca muierea.  Copii cu hainute ponosite se alearga pe marginea drumului, batrani adusi de spate care se saluta scotandu-si palaria, asfalt lucios pe care sunt presarate baligile vitelor intoarse prea devreme de la pascut, soare care mangaie colinele si acelasi miros de cocean ars, imi aduc aminte de copilarie, de momentele pe care mi le doresc a le trai inca o viata…si inca una.

     Ma opresc speriat cu piciorul pe frana. Sunt inconjurat de masini negre, cu numar rosu, care opresc haotic, dupa care accelereaza furios; fara sa semnalizeze fac manevre in zig zag  fara a tine cont de copii, de batrani, de limita de viteza ori baligile de pe drum.  Orgoliul ma impinge sa sicanez macar unul din soferi, sau macar sa-l atentionez de faptul ca e imprudent, dar cum stiu ca masinile mari si negre sunt conduse de oameni la fel de mari si de negri, imi reprim pornirea razboinica si-mi vad linistit de drum.

      Localitatea “Cumparatura” Jud. Suceava, 6 SUV-uri negre lucesc ostentativ in soare intr-un refugiu unde precupetii au legume si fructe. Din ele coborau pe rand oameni in straie negre, cu barbile lungi, desenand pios cate o cruce pe al lor corp fara de forma.

       Asadar, ei sunt absolviti de orice vina in fata legii, atata timp cat ei sunt cu pile acolo sus. Dar enoriasii contribuabili cu fruntea catre cer si icoane, sunt pusi la curent cu cheltuielile bisericilor si oare au aceleasi pile? Eu nu voi intelege niciodata randuirile bisericesti dar de acum am sa-mi fac cate o cruce mare, in speranta ca voi fi ferit de oamenii in negru, in trafic si pe strada.

  “Drumuri bune colega!”

Ce-ti doresc eu tie, amara Romanie

Tara mea de glorii, tara mea de dor, e amortita…
Suntem indiferenti, zic! Dupa ani, in care am ascultat predictii sumbre asupra
viitorului, cand ne simtim beregata stransa de maini mizerabile, cand ni s-au
aratat doar ranjete perfide, cand ni s-au frant sperantele de nenumarate ori,
cand simtim ca nu mai putem simti, noi
privim tot ce se intampla asezati comod in fotolii.Tara a fost vanduta:
padurile sunt defrisate, zacamantul petrolier nu mai e de mult al nostru,
fabricile sunt vandute cu amanuntul, pamantul pe care calcam este proprietatea
unora care nu stiu imnul tarii. Am lasat
deoparte telenovele, spunem pas pentru al 3-lea sezon din “Nora pentru mama”,
inghitim un sandvis in graba si apucam iarasi telecomanda…zapam. Un spectacol
mediatic dinaintea nostra, cu multe artificii, cu multe pareri, cu scarba, cu
indiferenta, cu ignoranta… Suntem alaturi de popor!
Copii de scoala imbracati subtire, murdari, infometati. Batrani fara dinti si tineri fara sperante, care vorbesc frumos, sunt obositi. Oameni carora boala li se arata pe chip, schimonositi, cu fete distorsionate, cu privirea rece . Patru generatii de oameni! Frigul iti izbeste tamplele, oasele ti se intaresc, abia daca iti poti controla respiratia. Insa toti, fara exceptie, au o poveste de spus. Amarul veninului le-a cuprins sangele, dar asta nu-i impiedica sa-si strige durerea in strada. Sunt haotici,vorbesc tare, scuipa frustrari, impartasesc toti un sentiment amar : DEZNADEJDEA. Dar noi zapam intr-u succesul revolutiei populare din intimitatea caminului. Suntem alaturi de popor!
Am citit un asa-zis editorial al unor profesionisti, meschin intitulata: “Prima analiza profesionista asupra “revoltei” anti-Basescu:
Occupy Romania – Revolutia lichelelor”. http://www.ziaristionline.ro/2012/01/17/prima-analiza-profesionista-asupra-revoltei-anti-basescu-occupy-romania-revolutia-lichelelor/ Adevarat, modul in care este redactata, te loveste peste fata profesionist, daca, cumva, ai cutezat sa gandesti ca ce se intampla pe strazile oraselor mari din tara este o reactie normala,
a unei democratii subrede. Normal ca ne gandim la ce dracu’ se alege de noi in
ritmul asta, absolut firesc sa te gandesti la viitorul copiilor tai,e corect sa
te gandesti la parintii tai care imbatranesc si de care nu ne lepadam, pentru
simplu fapt ca ei nu mai produc pentru buzunarele adanci ale statului.Se
incearca manipularea prin toate mijloacele a acestei “revolutii colorate”. Asadar
nu ma supun incercarii perfide de a ma lasa convins ca trebuie sa stau in casa
si sa-mi cultiv cultura cinefila, am sa-mi termin orele de munca, si am sa
petrec “gloata de viermi” in incercarea lor disperata de a-si salva tara de
amarul pierzaniei.
La revolutia din ’89 abia daca intelegeam ce
se intampla, abia invatasem sa scriu, nu “citeam” in al-negrul televizorului
vreo urma de teroare. Acum scriu ingrozit despre ce vad in jurul meu, si citesc
oroarea si amarul pe chipul oamenilor cu care am sa ma-nconjor iarasi . Sunt
roman si nu-mi fura nimeni visele, mi le fur si singur!

Ce conteaza?

Inca o saptamana grea, alte zile pe care le-am petrecut in rutina bolnavicioasa a tineretii pe care o dam la schimb cu sperante de mai bine.
Nu vad un alt fel de a incepe o umila prelegere despre ce conteaza, pentru mine, pentru voi, pentru oamenii pe care ii iubim, pentru oamenii de care “te lovesti” zilnic in alergatura ta pe aleile unei citadele, in care te vezi constrans sa supravietuiesti fiece zi.
Spun “te lovesti”, pentru ca astazi am fost martor la marturia unei tinere in incercarea de a supravietui pe aleile vietii ei.
Ce mi-a spus, m-a lovit in piept, m-a tavalit in praful strazii, m-a dat cu capul de borduri…
Sunt atent la masini, la pietoni, reglez clima la ceva grade in plus, ma gandesc la ce mi-as dori sa fac in zilele ce urmeaza, imi aprind o tigara si deschid geamul, atat cat sa nu simt mirosul de frig din exteriorul realitatii mele. Exterior in care entitatile se indreapta intr-o directie bine aleasa, guvernata de haosul legitim al fiecarui individ in parte. Nu ma gandesc la ei, nu imi pasa, vreau doar sa ajung acolo unde vreau sa-mi inchei ziua, unde imi lipsesc patul, linistea, muzica, oamenii pe care ii iubesc.
…Ma trezesc speriat, apasand pe frana, cand imi apare in fata semaforului o tanara careia
abia daca ii pot deslusi trasaturile. Cu privirea de gheata se indreapta catre mine, gesticuland usor cercuri perfecte in aer. Am inteles din confortul lumii mele ca vroia sa stearga geamurile masinii. Nu cere, isi face exemplar treaba, dupa care mi se adreseaza cu o voce tanguita. Acea tanguiala cvasicunoscuta de care iti este lehamite, ale altora, care aleg sa faca lucrul asta care scoate din minti pe toata lumea: cersitul. Imi cerea doar o tigara, vroia sa-si bea cafeaua din paharul ei de plastic rosu, in liniste, fara a se gandi daca ii este foame, fara a se gandi unde ii sunt oamenii dragi, fara a se gandi unde a dormit ultima oara. Imi spune care ar mai avea nevoie de 2 lei ca sa-si poata lua doza de drog de care are nevoie. Imi spune ca face treaba asta de 6 ani. Imi spune ca a fost violata de 4 ori, ca mama ei este moarta, iar tatal ei la puscarie...pentru viol. In ignoranta mea am intrebat de ce ar alege sa se drogheze. Raspunsul a fost, pe cat de sincer, pe atat de sec: "Ca sa nu ma doara domnule!"
Inchid geamul si merg mai departe cu mintea impanzita de ceata gandurilor. Aud si acum cuvintele ei soptite, aproape de a-mi sparge timpanele.
Ma simt vinovat! Ma simt vinovat pentru ca in imbecilitatea mea, eu consider, ca aceia ca ea, avut la un moment dat sansa de a alege. Astazi o tanara, fara haine de firma, fara I-phone, fara sperante pe care sa le dea la schimb cu nimicul pe care il are, mi-a adus aminte ca nu a ales sa fie in acea intersectie, aproape de sevraj…aproape de nicaieri la 19 ani pe care ii are.
Asadar, cat de important este ce conteaza pentru noi?

Cum sa faci rau?

Lansez spre dezbatere urmatorul fapt: cat de intim este telefonul mobil propriu , cine are acces la informatia din el si daca mai este intim atunci cand cineva cauta abuziv (din curiozitate,din prostie,sau doar pentru a face rau) informatii in acest "lucru personal"?

N-am putut intelege niciodata curiozitatea bolnava a unor oameni (daca mi se da voie sa-i numesc astfel) care sunt catalitic satisfacuti, atunci cand descopera informatii de orice fel in lucrurile personale ale altora. Mai trist e ca sunt semeni in care spui adeseori ca ai incredere.Ei bine , inselatoria , furtul si violarea proprietatii mi se par mie infractiuni similare simplului gest "nevinovat" de a-i umbla in telefon unui seaman. Oare cat de lipsit de orice norma inferioara de bun simt sa fii , oare cate frustrari si complexe te incearca , oare cate lucruri imbacsite si bolnave se petrec in mintea acelor oameni care se hranesc constient ori ba cu acest "gest" imbecil. Avem pretentia ca suntem scoliti in facultati de renume, ne facem masterul prin strainatate , participam la tot felul de activitati menite sa ne dezvolte ca oameni, insa ce ne aduce foarte aproape de conditia primatelor , nu putem ocoli.Poate sunt dur si neiertator,insa nu consider ca trebuie sa ai pic de intelegere cu astfel de batjocura si afront.

Mai sunt alte mizerii care se intampla si la care sunt alergic : deschiderea corespondentei. Imi amintesc ca bunicul si tatal meu imi povesteau de situatii petrecute in vremurile apuse ale comunismului, cand nu aveai certitudinea ca acel plic pe care il trimiteai "cuiva" si ajungea sa fie deschis de mainile tremurande ale altui om bolnav care avea o placere vecina cu autosatisfactia in intimitatea budei, sa afle diverse din contextul scrisorii ori telegramei.

Ce spunem despre oameni care isi scriu memoriile in jurnale? Ce spunem despre acei straini , care pe furis,deschid acele jurnale? Sunt revoltat si eclectic in formulari...n-as putea descrie.

Dar ce spunem despre periuta de dinti care iti este folosita? Pentru mine,toate aceste lucruri amintite , sunt nu suporta vreo descriere indeajuns de critica. Pun pariu , ca fiecare dintre noi am fost impinsi de aceasta "curiozitate" de a fura abuziv din intimitatea altora, dar oare pe cati dintre noi constiinta ne-a facut sa ne oprim la timp. In final cred ca aceasta constiinta ne pune mai presus de primate , infractori , hoti de buzunare , si violatori.

Asadar, sa fim oameni...

Ultimul ragnet...

Ok,stiu...nu am postat de un an jumate' nimic.Fapt pentru care vreau sa-mi fie cu iertare indolenta.
S-au intamplat multe in rastimpul asta dar am sa revin cu detalii in alte posturi vis a vis de tertze motivatii.
Revin...Nu de mult timp am avut curiozitatea bolnava sa citesc ceva comentarii asupra unor imagini postate de o anume "expert sales manager" supranumita agent de vanzari in domeniul automobilelor.Dealtfel, impresionat de multitudinea de posturi pe care le-a lasat in spatiul "public" care faceau referire la sensibilitatea spiritului,la finetea fiintei ei , la cat de mizerabil e poporul asta al nostru ,care se face remarcat doar prin incultura si anti-romanism ,la cat de mult iubeste oamenii de langa ea de la care a avut cate ceva de invatat...ce sa mai: fost-am impresionat placut de toate referirile astea subtile si totusi pline de esenta,sustinute la fel de subtil si dezinteresat de imagini realizate cu "aproape-performantul ei aparat foto cu teleobiectiv fish-eye".Una peste alta am urmarit pasager o cascada de postari mai mult ori mai putin interesante pentru opinia publica.N-am sa fiu ipocrit si sa nu recunosc ca acele fotografii au avut ceva din zeama reusitului,insa era lesne de observat ca sunt facute de un amator.Nu ridic pretentii ca noi,toti cei care postam poze de pe vreun "compact cu maxim 10 megapix" suntem vreun soi de profesionisti...insa ne bucuram pios in tacere cand cineva ne admira fotografiile facute nevinovat pe la L.A,Venice,Amsterdam ori Rome...sau cum am vazut ca se porta mai nou:pe la Nicosia ori Casablanca.Accept,suntem oameni si tre' sa ne hraneasca si noua origoliul cate cineva/ceva... Dar ca sa nu ma indepartez...avut-am "tupeul" sa ma declar nemultumit la cateva din ponegrelile pe care le aducea semenilor mei,romanii.Cateva "photos" postate ce ilustrau: 1-un bec stradal in jurul caruia crescusera ceva pomi(ca d'aia-s pomi,ca sa creasca) ; 2-O Dacia Nova(am banuit eu,dupa simplitatea design-ului :) ) inauntrul careia puteam observa o "ceva" pe post de husa pe scaunul soferului , si cateva pernite pe scaunul din dreapta ;3- vederea din exterior a unui balcon"nerenovat" care era impodobit cu ceva flori de ornament puse in gelatuse de iaurt pe post de ghiveci.Nimic,dar ABSOLUT NIMIC extraordinar pana aici.Am uitat sa mentionez ca duduia este foarte probabil sa dispuna de un nivel de trai mai permisiv.
Fratilor,vi s-a intamplat sa ajungeti intr-un loc unde sunt numai cei cu bani,parveniti,mostenitori...acceptati?Vi s-a intamplat sa va simtiti in plus,ajunsi fiind intr-o locatie unde e absolut toata lumea invitata si ulterior sa constatati cu stupoare,dureros ca o constipatie ca sunteti umiliti,nu de pozitia financiara mai modesta pe care o detineti,ci de pozitia in care sunteti pus ca om cu cel putin o scoala absolvita fiindu-va jignita inteligenta si originile?V-a venit vreodata sa luati o pusca automata si sa mitraliati tot ce se cheama purtator de suflet mizerabil in jurul vostru?Eu cred ca da...Si la cum cred eu ca ati patit...am impartasit si eu revolta asta launtrica cand am vazut acele comentarii ale parvenitilor erau de genul : "=))) ce idioti" ; "mai exista asa ceva?" ,"unii inca traiesc in copaci", "ce cearsafuri ultimul ragnet pe post de huse",etc. Pai bine ba muistilor,voi in ce cacat va tineati florile inainte sa apara la noi rigipsul,termopanele,gresia pentru exterior si centralele termice?Ce mortii mamilor voastre conduceati inainte sa apara seria 6 , slk , bentley ori evo 10?Nu cumva tineau mamele voastre ghivecele de lut pe balconul descoperit la etajul 6?Nu cumva va faceati mana de soferi pe vreo dacia 1300 cu mileu si catelus care da din cap, care apartinea vreunui unchi care va dadea masina duminica,cand plecati de la vreun gratar...ca el era mult prea baut? Ce cacat au condus domniile voastre pana sa ajungeti sa va considerati stapani pe sosele?Nu cumva vreun bilet pe IRTA sau pe 105 sau 123?Nu cumva trageati de volan pana va iesea sufletul ,incercand sa faceti o parcare laterala? "And I think to myself"...ce labagii. O groaza de mamifere triste si abjecte care cred ca pot face lumea sa fie mai frumoasa prin demersurile lor salvatoare..."Hai sa aratam lumii cat de jmecheri suntem,pentru ca noi nu mai stam la bloc,hai sa le aratam ca noi facem cultura urbana si ca noi aplaudam cu o singura mana cand suntem in intimitatea caselor noastre uitandu-ne la cum da Crudu din popou"
O rusine,imi este rusine ca m-am lasat pacalit de moralitatea fatarnica a unora care nu au avut macar curajul sa acorde dreptul la replica...
Mi-am asumat dreptul la replica aici,in randurile astea impartasite cu voi!
Noapte buna! Pe curand!

Caligrafia mangaierilor

Larousse spunea , "Atritiunea : Actiune prin care doua corpuri se uzeaza frecandu-se unul de celalalt."
Simplismul care a condus la opozitia femeie - fiinta pasiva/barbat - fiinta activa , nu a facut decat sa ne minta viziunea pe care o putem avea unul fata de celalalt.
Dar ce te faci in cazul in care ti se expune o iubire nascanda unde nimic nu e mai frumos , decat zorii unei revolutii? Ce te faci , cum sa faci , atunci , ca frumusetea de inceput sa nu sfarseasca prin a se ruina , la una in oboseala , la cealalta prin birouri? Si cred ca nu gresesc punand intrebarea. Problema fidelitatii intru minunatie.
Mariajul ( ca orice unitate , de altfel , in care obisnuinta capata valoare de institutie ) este distrugator al frumusetii sexuale.Nu ma gandesc acum la cat de rar este actul.Chiar frecvent sa fie multa vreme dupa (ceea ce se mai intampla) , nu dovedeste nimic in favoarea casatoriei , ori a vietii in comun. Drama, defapt, sta in aceea ca spledoarea dorintei moare mai devreme decat dorinta insasi. Nici o legatura prelungita nu rezista mecanizarii poftelor , trecerii lor de la forma imprevizibila la forma conditionata. Pe masura ce dorinta se goleste de puterea ei aventuriera , deteriorarea legaturilor e tot atat de profunda ca si cand n-ar exista dorinta deloc , chiar daca s-ar oferi inca aparentele coeziunii. Precipiti lucrurile prin automatism , prin exercitiu , castigam timp , putem in fine sa ne daruim unor sarcini mult mai importante.
In casatorie , durata si regularitatea sfarsesc prin a avea dreptul la diversitatea instinctului , ele imprumutand pana si ceea ce face din acest instinct , ba un motiv de scandal , ba o sursa de inminunare. E nevoie de muuuulta tandrete reciproca si in plus acea interdependenta nascuta din puterea obisnuintei , pentru a prelungi iubirea dincolo de atrofierea si vlaguirea dorintei.
Nu cred ca a stat nimeni sa masoare , pana in ce grad , deontologia conjugala a ingaduit divorturi , nu atat intre barbat si femeie , cat mai ales intre fiecare dintre ei si adevarul instinctelor lui.
Dar eu sunt un pudic visator la imposibila iubire...cu convingeri misogine si necuviincioase
Vezi un chip frumos de fata. Iti pare pal si desavarsit.In privire ii citesc oarece unda increzatoare , intre copilarie si amagiri. Ti-a iesit in cale intr-un decor plictisit , imbacsit , renumit , unde multi si-au distrus vietile potolite, sau si-au plans sau ras soarta...Un decor de cele mai multe ori anost. Cand esti cuprins de aceiasi ingereasca admiratie in fata unui copil sau fiinta inocenta.Nici o dorinta , nici o infatisare a lui Eros cu desfranarile lui cu tot. Nu-ti vin in minte nici fese , nici sex , nu visezi nici macar la atingerea buzelor ei de ale tale. Daca te afli in aceasta stare , daca vraja asta inca te ridica putin , fara sa mai atingi cu calcaiele , daca singura ta dorinta duce pana-ntr-atat incat sa iti umple sufletul doar daca iti zambeste , inseamna ca mai ai inca ceva din finetea unui romantic.
Toate astea se vor preface in colb atunci cand traiul tau se va desavarsi in ceea ce am scris mai sus.
Succesuri si multa stima!

O mostra de timp liber

Citeam postarile lui Dobrovolschi...Cred ca e singurul om pe care-l pot invidia.Si o fac cu patos...
Sa ai numai tu 3 luni vacanta ma!!!
Imi e dor acum cand imi amintesc de verile alea cu multe zile dormite dupa amiaza , cand nimeni nu-ti facea program , cand faceai strict ce aveai chef si nu duceai grija banilor pe care acum ii vrei sa fie cat mai multi...
Am muncit 1 an intreg , 1 an cu multe de facut , 1 an cu ceva realizari , dar am simtit cumva nevoia de putina odihna...Nu s-au putut cumula decat 7.
3 din aste zile le-am hoinarit prin vama.Da , e vorba de acea vama pe care sunt convins ca multi o stiu si foarte putini o inteleg. Ma trezesc...ma tarasc spre plaja , timpul curge incet , nu-mi dau seama daca e ori ba galagie.In stanga mea la "Barba Neagra" pline de praf zac mesele triste , peste care , s-au varsat cu o noapte inainte stropi de bere , saliva , matreatza , si invocari ale necuratului...
In dreapta mea , niste shaormisti se cearta cu doua fatuci care-si vind bijuteriile si esarfele "hand made". Continui sa ma deplasez paralel cu un caine care parca vreaa sa-mi arate calea cea dreapta catre acel expresso de care aveam atata nevoie...
Abia pot respira , ma opresc o clipa , imi acopar capul cu tricoul , iar acel caine paseste dinaintea mea pe nisip.Parca impuscat , se tranteste langa un card de stuf si scoate limba.Incep sa simt nisipul.Pasesc atent ca sa nu calc pe caine si dupa ceva pasi mi se infatiseaza acele doua fatuci cu ale lor bijuterii din lemn pictat cu grija.
Mi-am dat seama ca pentru mine timpul curgea atat de incet...m-am lasat pierdut pe nisip privind la mare
Am incercat sa-mi mai aduc aminte lucruri.Era imposibil.
Jumatate din oamenii din jurul meu imi semanau , iar asta m-a facut sa ma simt Guliver.Am repetat scena asta si in zilele ce au urmat , doar ca decorul a fost animat altfel.Numai acel caine era tot timpul langa gardul de stuf , iar eu am fost nevoit sa pasesc atent.Acum asta era singurul animal pe care-l invidiam.Sa ai numai tu vacanta toata viata mah!! Doi nemernici : Dobrovolschi si cainele.
Nu aratam penibil pentru nimeni , nu suparasem pe nimeni pentru ca mi-am pierdut mintile cu o noapte inainte , cineva imi ducea lipsa si ma iubea de departe , nu trebuia sa mai fiu protocolar cu nimeni , nu trebuia sa raspund la telefon nu trebuia sa fiu nici macar curat cu camasa calcata.
M-am lasat intr-o nepasare perpetua , am gandit lenes si am injurat cand a trebuit sa plec spre casa. Factor limitativ : timpul!
La mai mult concediu!Toata stima!

Mai facem una?

Hmm...La ora la care scriu postul asta ma scutur de colbul pioseniei si incerc sa-mi beau cafeaua linistit sub un castan.
Sarmanul copac!Student fiind , frecventam terasa aia umila cu castan in mijloc , ne varsam ofurile in halbele imbacsite si in paharele de tequila.Ce ofuri ne incercau pe vremea aia?Aveam de facut cea mai grea alegere:sa mergem la curs sau sa bagam un strand?Era martor la toate discutiile despre purtatoarele de fusta...In final cred ca stie mai multe despre ele decat Dr.Andrei.
Vremea a trecut , strandurile s-au transformat in piscine , ale caror parcari sunt ticsite de masini de ghertzoi , iar dudui ieftine sunt chinuite de gravitatie suspendate pe tocuri de 10.
E in imediata apropiere ...castanul se inclina linistit,eu privesc nostalgic peste strada , peste linia de tramvai , peste un munte de lazi de langa buticul din vecinatatea mea.
Gata, mi-am dat si examenul de licenta dupa 7 ani de spalaceala!Sunt un absolvit , un diplomat , un om matur cu responsabilitati , de la care toata lumea are asteptari.Si eu am...insa eu tanjesc dupa liniste...acea liniste de care va vorbeam acum ceva vreme.
De dragul vremurilor m-as mai inhama la una mica,dar nu cred ca ar mai avea acelasi farmec , mai ales ca strandurile nu mai sunt stranduri iar lazile rosii si verzi de la butic se asorteaza cu tocuri de 10 , masini albe si figuri "prietenoase".
N-am sa spun cu ce nota am absolvit , doar ca sa evit prilej de invidie! Ha , ce gluma de autobaza!
Sunt mai linistit, acum ca ma uit la castan din perspectiva unui om cu studii superioare.Il vad mai...diplomat.
Ziua buna!Toata stima!

Fara cuvinte

Mai bine nu...

Ascultat-am si vazut fel de fel de maimutareli ale unor tristi care habar n-au sa-si desparta numele in silabe , tristi a caror grimase se vor prezente si in Parlamentul European. Pai bine ba rafinatilor, manca-va-s competenta voastra de bufoni...cum a-ti crede voi ca sunteti ocupanti meritorii ale unor fotolii , cand 80% din publicul elector n-a avut ca obiect de studiu in ultimii 5 ani decat un ziar colorat frumos si cu tzatze goale pe la a nush' ce pagina?Poate am sa fiu blamat de ce am spus acum dar atrag atentia asupra realismului de care tre'sa dam dovada toti!
Ai votat? Si ce daca...N-ai fost la vot,nici macar nu ai stiut in ce zi anume se voteaza pentru ca erai prins cu ai tai la una' mica sau intins la plaja?Jucai fazan pe balcon cu vecina de deasupra care asculta Bisbal obsesiv, si nu ai simtit cum trece timpul? Respect!
Ce e trist, e ca astia care ne reprezinta interesele aspirante la civilizatie , habar n-au ce inseamna aia "civilizatie".Pentru unii s-ar traduce:"imbracat frumos sambata , mirosind a Coco , sau a Yves , iesit pe shtrase cu cilindree 74 de litri , si regulat femele tinere".
Nu rafinatilor , ne pierdem in detalii si timpul ne joaca feste.Sa facem ceva pentru tara asta si astia 80% de langa noi?Eu zic ca fac ei destule pentru noi...pentru ca modelul lor "simte engleza intr-ansul , si ei stie ce fel de mustar se pune la "micul" rumenit bine pe marginea unui drum de tara acoperit de un palc de iarba.
Sa facem ceva?Eu zic ca mai bine nu!
Postul asta nu a fost decat un moment de furie resemnata in sinceritate...
Toata stima!